Casa câștigă întotdeauna

Sunt un jucător, joc de mult, de când mă știu, am experiențe care mai de care, dar încă nu înțeleg bine jocul. Bineînțeles, jocul pe care îl joc, ca toate celelalte, are niște reguli pe care trebuie să le respect: trebuie să pun un rămășag, să încerc să prezic ce se va întâmpla, în fața mea stă un crupier care ne ghidează și administrează jocul. E un om slab și carismatic ca un diavol, știe tot timpul cum să ne inducă febra jocului. Treaba lui este să anunțe pariurile și să învârtă aparatele și să ne mențină într-o febră constantă a pariurilor.

Afară era o căldură arzătoare, tot timpul era așa, de aceea eram tot timpul adunați în această cameră, nu dorea nimeni să plece, cel puțin nu am văzut pe nimeni făcând asta.

Nici până în ziua de astăzi nu am reușit să îmi dau seama dacă există vreo regulă sau vreo noimă când vine vorba de lucrurile pe care pariem sau ce mașinărie o să fie pusă în funcțiune în următoarea rundă. Nici nu îmi pun astfel de probleme cât timp stau la masă, nici nu ai timp să te gândești la astfel de lucruri frivole, mai ales când mașinăriile se învârt, unii râd, alții plâng, toată camera în care joci este un Univers nestăvilit al emoțiilor și al suspansului. Cu toții stăteam adunați, urmărindu-l cu o atenție neîntreruptă pe crupier cum striga:

— Alegeți acum, plasați-vă pariurile, ce culoare credeți că o să caștige? Pănă acum Roșu și Albastru au câștigat alternativ, dar este tot timpul posibilitatea să câștige Galben sau poate chiar Verde, nu se știe niciodată, cotele de astăzi sunt: 30% Roșu, 30% Albastru, 30% Galben, 10% Verde. Puneți pariurile acum! Cine nu riscă nu câștigă, acum este șansa voastră, este foarte simplu, trebuie doar să alegeți o culoare.

Trăiam cu toții acele momente împreună, absolut capătivați de lumini, de tonul elocvent al crupierului și de mișcările lui teatrale, ne amuza teribil cum învârtea roata cu un efort exagerat și comic, ne captiva tonul lui rapid și suspansul pe care îl crea. Roata se învârtea și eram cu toții în extaz, înainte eram toții glumeți și gălăgioși, dar cât timp se învârtea roata camera se afunda într-o tăcere mormântală, ca într-o sală de spectacol. Roata stătea și se învârtea, fiecare secundă trecea ca un secol pentru noi, voiam să se oprească, oriunde, dar să aflăm rezultatul. De multe ori mă întrebam, în sinea mea, probabil ca mulți alții, dacă acea roată se va mai opri vreodată, iar fix când această temere începuse să se manifesteze în gândurile mele, roata se opri pe Galben.

Unii și-au pus mâinile în cap, alții au strigat de bucurie, iar după ce se potoliră, la ei se rățoiră alți jucători indignați:

— Vă bucurați ca niște neghiobi, voi nu mai știți cum a fost ultima dată când a picat Galben? spuse un domn cu mustață și ochelari.

— Vă ofticați, voi ăștia cu mustață și cu ochelari numai pentru că a ieșit altceva. Lăsați, că știm cu toții că cei cu mustață pariază pe roșu și cei cu ochelari pe albastru, dumneavoastră aveți și mustață și ochelari, am cu atât mai puțină încredere în persoanele ca dumneata, i-a răspuns aspru un domn chel ridicându-se de pe scaun.

— Nu credeți că sunteți cam impertinent? Un domn spân ca dumneata nu ar trebui să își permită să vorbească așa cu superiorii lui. Da, noi cei cu mustață și ochelari pariem fie pe Roșu, fie pe Albastru, din moment ce suntem cei mai rafinați și mai cizelați dintre jucători.

— Dar să mai căștige domn'le și alții, toată ziua numai Albastru și Roșu, ne-am săturat!

— Domnilor, dar vă rog, fără violență verbală, interveni crupierul. Vă rog, așezați-vă, pentru a putea începe o nouă rundă.

Spiritele se mai calmară, iar crupierul continuă:

— Dragi jucători, acum este momentul să intrați în febra Galbenă, credeți că de acum lucrurile vor merge mai bine, sau vor merge mai rău? Cota este de 33% bine, 33% rău, 33% la fel și 1% surprinzător. Puneți pariurile acum, acum aveți ocazia să preziceți viitorul, aveți ocazia să câștigați cum n-ați mai câștigat până acum. Cotă de 1% domnilor, doar pentru cei curajoși, improbabil da? Imposibil, nu, nimic nu e imposibil pentru viermele de gălbează, pune-ți vă pariurile.

— Auziți, domnule crupier, dar ce ar trebui să însemne surprinzător? întrebă un tânăr pletos din spate.

— Surprinzătoare, uimitoare și extraordinare, sunt evenimentele care nu ar putea fi clasificate în niciuna dintre categoriile precedente, nu pot fi prezise sau exprimate de modelele noastre statistice, precis științifice. Dacă nu poate fi determinat fără niciun dubiu rezultatul, atunci intră în această categorie, e ca și cum ai arunca o monedă și ar ateriza pe muchie, nu este nici cap, nici pajură. Sunteți cu toții gata? În câteva secunde voi dezvălui rezultatul și.... STOP! Gata pariurile, asta are, asta n-are, asta e câștigătoare și puff...

A tras de niște manete, a învârtit comic de un mâner, cortina din spatele lui s-a tras la o parte și a dezvălui cuvântul:

— "Surpinzător" și fantasmagoric dragii mei jucători, în toată cariera mea de crupier, rar mi-a fost dat să văd un astfel de rezultat. Ah, dar vă rog, domnilor, nu vă întristați, ar trebui să ne bucure și să ne amuze astfel de întâmplări, că doar ne arată că orice este posibil. Nu este asta esența îmbătătoare a jocului nostru?

Aproape toți erau tăcuți, numai chelul jubila de fericire, zâmbea incontrolabil, mustăciosul ochelarist îi aruncă o privire de parcă îi venea să îl spintece și probabil ar fi făcut-o dacă nu ar fi intervenit energic crupierul:

— Am fost informat că evenimentul surpriză de care vorbim în această seară, cel care a provocat acest rezultat este un incendiu în spital, de aceea, vă întreb, domnii mei, câte victime a avut acest incendiu? Cotele sunt: Niciunul - 9%, Sub 10 (inclusiv) - 65%, Sub 100 (inclusiv) - 25%, Toți - 1%. A doua cotă de 1% la rând, domnilor, aveți ocazia de a vă recâștiga pierderile, nici cota de 9% nu arată rău, pentru cei își doresc un pariu riscant, dar mai probabil. Cine nu riscă nu câștigă, dragii mei, știți bine că în acest local distins orice posibilitate poate deveni o realitate. Aveți șansa reală de a vă schimba destinele, domnilor și... domnilor, căci doamnele sunt deseori oarbe în privința oportunităților pe care noi le oferim.

— Domnule crupier, spuse timid pletosul, aș dori să pariez, dar nu mai am bani.

— Aveți mare noroc, în această casă a șanselor, banii nu sunt singura monedă de schimb pe care o acceptăm, orice sunteți dispus să puneți la bătaie, noi suntem dispuși să vă compensăm egal.

— Dar nu am nici casă și nici mașină, nu am nimic de amanetat, sunt tânăr, știți și dumneavoastră cum e.

În sală se auziră pe fundal râsete, comentarii și jigniri la adresa tânărului. Crupierul, pentru a le capta atenția, le-o tăie din scurt și continuă către tânăr.

— Tânăr domn pletos, nu mai spuneți că nu aveți nimic, că vorba aia, aveți două mâini, două picioare, aveți o viață întreagă în fața dumneavoastră. Eu când am spus că aici puteți pune la bătaie absolut orice, chiar m-am referit la orice, singura condiție este să puneți câte ceva la bătaie, nu putem să servim orice neavenit. Dacă nu aveți de gând să puneți la bătaie ceva, oricât de mic va trebui să vă rog să părăsiți incinta.

Tânărul căzu puțin pe gânduri, părea puțin dezarmat, era probabil pentru prima dată când se găsea într-o astfel de situație, acesta putea foarte bine să fie începutul necazurilor lui. Acesta s-a întors către crupier:

— Deci mâini și picioare primiți, corect?

— Corect!

— Dar dinți primiți?

— Primim, primim!

— Dar degete?

— Și degete.

— Hai că mai ai puțin și îl pui să îți facă circumcizie, pufni cheliosul. Vezi să nu ajungi mai chel ca mine.

Un val de râsete se înteți în sală, de data asta crupierul așteptă răbdator calmarea spiritelor, cu un zâmbet șters pe față.

— Deci, vă rog să îmi spuneți mai repede ce doriți să pariați.

— Pot paria ani din viață?

— Sigur că da.

— Cât valorează unul?

— Păi, pot să vă dau încă unul la schimb, sau pot să îl ajustez la salariul mediu.

— Și dacă pariez un deget pot primi tot un deget? întrebă ironic pletosul.

— Da, dar atașarea acestuia s-ar putea să vă coste suplimentar, spuse crupierul pe un ton atât de serios încât câțiva jucători au exalat într-o reacție de semi râs, semi uimire.

— Ok, o lună de viață pe "au murit toți", dar te rog să o iei de la final, spuse tânărul, încercând să se abțină din râs.

— În regulă, zis și făcut, spuse crupierul. Ultima strigare, puneți pariurile de final și hai să vedem care este rezultatul.

Crupierul a scos un balon din spatele cortinei și un ac. A luat acul, a înțepat balonul și poc, a scos un bilețel pe care scria: "Toți".

— Incredibil stimați jucători, nu am mai pomenit așa ceva în toată cariera mea, două cote de 1% la rând să iasă câștigătoare, cu siguranță în seara asta, mai mult ca niciodată, norocul imprevizibil. Țin să îl felicit personal pe tânărul pletos care va primi una-suta-și-una de luni de viață, una fiindu-i pariată și returnată, peste 8 ani de zile domnii mei. Nu cred că ați mai pomenit de un local în care puteți câștiga în câteva minute peste 8 ani de zile de viață. Tânăr domn, doriți să convertesc câștigurile dumneavoastră în bani lichizi sau îi încasați așa cum sunt?

Tânărul a stat puțin pe gânduri, a rumegat puțin și a răspuns:

— O să îi iau în bani lichizi, ce e în mână nu e minciună, eu nici nu câștig salariul mediu, mai am și cu ce juca aici, la dumneavoastră.

— Cum doriți, mă bucur să vă văd așa sigur și reînvigorat de câștigul dumneavoastră. Vedeți, dragi jucători, aveți nevoie doar de puțin curaj și ați putea și vă bucurați de astfel de surprize.

Crupierul se aplecă sub masă și scoase de acolo o valiză pe care i-o înmână tânărului.

— Dacă dorești, ai putea, oare, să le arăți și celorlalți jucători conținutul valizei? îl rugă acesta.

Tânărul a deschis valiza, în ea erau bancnote noi, drepte, parcă abia ieșite din tiparniță, ordonate în mănunchiuri legate cu benzi inscripționate cu diferite valori. Cu toții cred că văzusem astfel de lucruri doar în filme, s-au auzit aplauze, fluierături, chicote și bombăneli.

— Hai că ai acum și casă și masă și mașină și ai rămas și întreg, spuse invidios chelul.

— Domnilor, dar vă rog, să continuăm cu o nouă rundă, țineți minte că și dumneavoastră puteți câștiga, aveți nevoie doar de curaj, spuse crupierul după ce a mai lăsat puțin atmosfera să se destindă. Următoarea mea întrebare, de la mine către dumneavoastră este: de la ce a luat foc spitalul? Cotele sunt: Butelie de oxigen - 25%, instalație electrica defectă - 65%, O țigară aprinsă - 9%, O bombă - 1%. Incredibil, care ar fi șansele să fie 1% din nou? Știți ce, numai pentru dumneavoastră, dacă este chiar 1% din nou, vă triplez tuturor câștigurile. Meritați, dragii mei jucători, mai ales că am asista la o șansă de unu la un milion. Vă rog, pariați...

După câteva momente, acesta se întoarse, trase de niște manete din nou, cortina se retrăsese și de sub aceasta apărură trei discuri cu simboluri pe ele care se învârteau rapid. S-au învârtit ce s-au învârtit și s-au oprit brusc, dezvăluind rezultatul:

— O bombă! O bombă a dat foc la spital, domnilor jucători.

Sala a erupt de bucurie, aproape toată lumea pariase pe bombă, un moment de extazie a cuprins încăperea, toți strigau în cor, repetat:

— Bom-Ba! Bom-Ba! Bom-Ba!

Celebrarea a durat ceva timp, cu toții au băut, unii și-au aprins câte un trabuc, am pierdut noțiunea timpului. Când s-au mai calmat apele, crupierul a preluat din nou cuvântul.

— Domnii mei, sunt așa bucuros că am asistat la aceste momente împreună cu dumneavoastră, este o plăcere de nedescris să îmi văd jucătorii așa bucuroși.

— Auziți, domnu' crupier, spuse tânărul pletos, dar de ce a lovit o bombă spitalul?

— Ah dragii mei, dar nu știți, nu ați auzit până acum? Pentru că suntem la război, spuse crupierul lăsând o tăcere abisală în urma afirmației.

— Aveam o soră în spital, își aminti domnul cu ochelari, unde a căzut bomba?

— Dragii mei, nu vă panicați, bomba nu a căzut la noi, ci la inamicii noștrii.

Un sentiment de ușurare se lăsă în urma acestei afirmații, căci, la urma urmei, mai bine la dușmani decât la noi.

— Auziți, dar cine sunt dușmanii? mai întrebă tânărul.

— Dar mai lasă-ne domn'le cu toate întrebările astea, sunt dușmani, au primit o bombă în cap, să fie sănătoși, spuse lipsit de ironie chelul.

— Într-adevăr, nu suntem aici să discutăm astfel de lucruri, îl aprobă crupierul, suntem aici să ne ferim de ele și să ne trăim viețile cu emoțiile la cote maxime, de aceea, dragi jucători, vă invit la o nouă rundă de joc. Această rundă este una specială, are o miză minimă obligatorie, dacă alegeți să rămâneți sunteți de acord să o plătiți.

— Cred că ne-o permitem toți acum pufni Chelul.

— Da, vă asigur că aveți cu ce să o plătiți toți, în urma câștigurilor voastre, cei care nu doresc să participe, vă rog să părăsiți sala acum.

Nimeni nu mișcă nici un centimetru, nu simțeam nici unul că aveam cum să pierdem ceva semnificativ, la urma urmei, cu toții câștigasem averi generaționale. Începu noua rundă.

— Dragi jucători, în această rundă rezultatul este individual, vom trage la sorți, am aici paie pentru toată lumea, unele sunt scurte, altele sunt lungi, cei care trag paiele scurte pierd, ceilalți câștigă. Întrebarea este: veți supraviețui acestui război?

După o liniște apăsătoare, tânărul pletos își luă inima în dinți și întrebă:

— Care este miza minimă?

— Viețile voastre, răspunse senin crupierul.

— Domnul meu, cred că glumiți, dacă viețile noastre sunt miza minimă, atunci care ar fi miza maximă, întrebă domnul cu ochelari după o pauză.

— Puteți paria și bani, dacă doriți. Dar, având în vedere că v-am triplat câștigurile în runda precedentă, nu pot să vă ofer foarte mult, să zicem... 10% din suma pe care o puneți la bătaie, cred că e rezonabil.

— Rezonabil... dumneavoastră vă auziți? Eu nu pot să îmi asum astfel de rămășaguri, spuse domnul cu ochelari dând să plece.

— Vă înțeleg și nu vă pot opri din a părăsi incinta, dar pariul este deja pus, zarurile au fost aruncate.

— Prostii, nu aveți cum să îmi pretindeți să onorez un astfel de rămășag, este prea deplasat.

— Distinsul meu domn, eu nu v-am obligat să faceți nimic, eu doar v-am expus regulile casei. Nu credeți că dumneavoastră sunteți cel deplasat, ați fost dispus să pariați pe viețile altora, cu ce sunt viețile voastre mai prețioase, domnii mei? Nu sunt și viețile voastre, la fel ca ale celorlalți, supuse acelorași reguli? Toți jucăm după regulile casei. Și eu, la rândul meu, mă supun acestor reguli, nu eu le-am scris. Nu este treaba mea să le critic, treaba mea este să bucur și să distrez domni ca voi.

Domnul cu ochelari nu se lăsă înduplecat și ieși pe ușă afară. Afară ardeau focurile iadului, nici nu apucă să iasă bine pe ușă că se făcu scrum, ușa trântindu-se și împrăștiind ce a mai rămas din el în sală.

— Acum, dacă nu mai sunt alte obiecții, aștept pariurile voastre, e cineva care dorește să nu joace tot ce are? Ce este viața fără puțin risc, domnii mei? Merită viața trăită fără să simți senzația câștigului? Nu fiți lași domnii mei, carpe diem, carpe diem! Fiți curajoși, vitejii mei, căci dușmanul e aproape.

Am tras fiecare câte un pai, eu am tras paiul lung, m-am fofilat și de această dată. Alții, precum tânărul pletos, însă, nu au fost așa de norocoși.

— Ah, vai de mine, tinere domn, îmi pare rău, rata dumneavoastră de schimb a fost nefavorabilă, spuse crupierul.

— Aș dori să cumpăr un an de viață cu toți banii pe care îi am, se milogi tânărul.

— Îmi pare rău tinere domn, dar nu putem efectua schimburi de genul acesta la comandă, trebuie să înțelegeți cu toții că trebuie să respectăm niște reguli. Trebuia să acceptați din prima oferta pe care v-am făcut-o, opt ani de viață nu sunt de ici de colo. Dar când sunteți pe la început, așa cum sunteți dumneavoastră, iar timpul pare nelimitat, e greu să îl apreciezi până nu îl pierzi.

Crupierul pocni din degete și toți cei care au tras paiele scurte s-au prefăcut în scrum. Am răsuflat ușurați, cheliosul, am observat că încă era în viață, ba chiar a reușit să își însușească valiza pletosului în haosul care se iscase.

— Să continuăm, dragi domni, felicitări tuturor. Am vești bune, războiul s-a încheiat, am fost învingători, veți fi foarte mulțumiți să aflați că am mai câștigat teritoriu. Din păcate, însă, vremea Galbenilor s-a scurs și este momentul să alegem o nouă culoare. Cine credeți că va ieși acum? Galbenii? Roșii? Albaștrii? Poate a sosit chiar momentul verzilor, Cotele sunt....

Și uite așa am scăpat ca prin urechile acului, aș dori să pot spune că am găsit o cale de ieșire din acel mic univers al absurdului. Aș dori să vă pot spune că am aflat cine deține acest cazino, că am învățat regulile și ba chiar că am aflat cine le-a scris de fapt. Realitatea este însă că nu am aflat răspunsul la niciuna dintre aceste întrebări, iar, după un timp, am încetat să mi le mai pun. Nu știam dacă mai există alte locuri ca acesta și nici nu îmi mai doream să aflu, doar jocul rămăsese în fața mea, nu îmi doream să îl pierd, iar faptul că nu l-am pierdut este în sine un câștig. De atunci am jucat mult mai cuminte și mai cumpătat, am tras cât de mult am putut de câștigurile de atunci și am încercat să le fac să țină cât mai mult, dar cu toții știm cel puțin una dintre reguli: casa câștigă întotdeauna.